cu ochiul critic prin urbe (15) – pastrati curatenia orasului?

garbage-disposal-awareness-banana-small-54064De cateva saptamani sunt nevoita sa umblu mult pe jos, asa incat, ochiului critic atat ii trebuie, noteaza el chestii, asa, spre stiinta si mirare. Sigur ca despre marea bombardare a orasului ar fi nelalocul ei discutia, de timp ce, deja de luni bune, ne-am obisnuit cu situatia si, iata, incepe in curand anul universitar si gropile sunt tot acolo. Adica ma scuzati, nu-s chiar in acelasi loc. Pe multe artere s-au mutat pe contrasens, iar sensuri giratorii uriase s-au nascut unde nici nu te asteptai. Or fi avand ele vreo logica, poate aia de a ne determina pe toti sa ne lasam masinile acasa si sa aducem astfel Clujul in topul celor mai linistite si nepoluate orase.

Scopul povestii de azi e altul insa. Mergand eu mai deunazi din cartierul meu uitat de lume catre buricul targului cu un servetel in mana, am constatat ca, pret de jumatate de ora de batut strazile, n-am intalnit nici macar un cos de gunoi. M-am gandit ca fie o fi mizat primaria pe faptul ca in zona aia de oras lumea e civilizata, fie Brancusi-ul, inaltat la rang de bulevard de ceva vreme, nu-i suficient de important sa beneficieze de o asa facilitate. Sau, mai stii, nu circula lumea perpedes pe acolo. Zile mai tarziu, iesind de la sala cu o sticla de apa in mana, bat drumul pana acasa tot pe jos, pe o cu totul alta ruta si iarasi, fara sa intalnesc vreun cos de gunoi. Ce-am dedus eu din asta? Ca, iaca, obiect de mare pret e tomberonul, mai ales daca ai parasit centrul si mare pacat ca nu dau astia fonduri europene si pentru asa ceva. SI nu cred ca e mare filosofie sa-ti dai seama ca la modul asta sintagma ‘Clujul curat’ e doar o utopie. Degeaba ne plangem ca romanul nu e educat sa arunce la gunoi. Sunt convinsa ca marea majoritate ar face figura frumoasa la capitolul asta daca li s-ar oferi conditiile. Dar, ce-i drept, mi-ati putea si replica: ‘pai cin’ te pune, cucoana, sa cari dupa tine pe strada gunoaie?’

Si daca tot suntem la capitolul cu critica, zic sa ma revolt si eu ca, in spatele firmei unde cu onor lucrez, se inalta de cateva zile, pe un teren viran care numai bun de parcare ar fi putut fi, o cruce din lemn, mare si frumoasa, cu panglici si flori, inconjurata, impreuna cu o bucata generoasa de pamant, de o banda fosforescenta. Nu-s eu prea credincioasa, recunosc. O fi bine, o fi rau, nu stiu. Da’ atunci cand tu, ca primarie, stii ca in zona aia de la marginea orasului munceste puzderie de oameni care n-au unde parca in alta parte decat la mall (si aia, ilegal, sa ne intelegem, ca teoretic cel putin, acolo locurile sunt pentru clientii magazinelor sau pentru cei cu abonament al carui pret e exprimat in zeci de euro) si totusi gasesti de cuviinta sa pui, la propriu si la figurat, cruce unui teren viran, atunci puteti fi siguri ca credinta mea in intelepciunea bisericii sau in cea a primariei dusa e pe apa sambetei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>