cura de ‘Usturoi’ si imperfectiunile cuceritoare

usturoi1
Dupa cum probabil stiti deja, am facut o cura de usturoi si in primavara, cu ocazia TIFF-ului. Atunci, din motive obiective datorate contextului: o inghesuiala ca-n autobuz, statul intr-un picior in spatele unui personaj nedus de ceva vreme la sala si cu o umbrela mare de soare in fata (Desi era intuneric), cu chelneritele trecandu-mi cu o frecventa neobisnuita prin fata, n-am apucat sa vad efectiv pelicula. M-am delectat cu colturi de ecran, cu replici auzite si subtitrarea in engleza si cu atmosfera din jur.

Acum, la Comedy Cluj, mi-am propus sa pot sa-mi dau avizat cu parerea, unde ‘avizat’ nu inseamna ca voi fi fiind cine stie ce specialist, ci ca la momentul postului voi fi vazut ‘Usturoi‘-ul de la cap la coada, fara sa-mi las mintea sa se gandeasca la durerea statului in picioare, fara sa ma preocup sa-mi gasesc o pozitie in care spatele sa ma chinuie mai putin, s.a. Asa incat mi-am anuntat partenerul ca mergem si acolo am fost. Cu intarziere, ca de obicei, ca de ce ar avea rost sa ne grabim, mod de-a gandi care imi creeaza mai mereu o stare de disconfort. Dar ieri parca s-au aliniat astrele si am primit 2 bilete cadou de la un prieten ai carui companioni nu aparusera si 2 locuri intr-o sala gemand de lume de la o cunostinta de data recenta. Asa incat toate premisele pentru o vizionare placuta erau intrunite.

Dar cum preambulul asta nu intereseaza de fapt pe nimeni, ar fi bine sa intru in subiect si sa am grija cum imi aleg cuvinte, sa nu starnesc iar vreo furtuna greu de gestionat. Asadar … Senzatia mea dupa acest film, vazut cap coada si comentat mai apoi in detaliu pana in miez tarziu de noapte, este similara, cred, cu sentimentul (posibil sentimentele) unei mame care isi vede copilul si realizeaza ca nu-i tocmai cel mai reusit exemplar de pe planeta: il iubeste neconditionat, ca-i al ei. Asta nu il face pe el, in sine, mai inteligent sau mai frumos, dar il poate face sa se simta asa, ceea ce e foarte important pana la urma pentru evolutia lui ulterioara. Cum bine spunea unul dintre protagonisti pe care il citez din memorie: filmul asta e o imperfectiune fermecatoare (aducand aminte de jocul ‘cadavre exquis’). Cu alte cuvinte: am ras pe alocuri, am ramas cu cateva idei pe care sa le rumeg in zilele ce vin, de exemplu cea a nevoii ocazionale de aventura, i-am iubit pe cei doi pusti, eroii principali, am ramas surprinsa de numarul foarte mic de actori profesionisti implicati si am admirat curajul realizatorilor de a se apuca de un film in lipsa unor finantari serioase. Daca iei in calcul ultima chestie, rezultatul e remarcabil. Dar cand dai publicului o pelicula, nu te astepta sa fie multi cei interesati de aspectul lipsei de bani (desi ar putea fi si este si asta o idee de marketing).

Desi s-a afirmat ca e vorba si de o forma de promovare a Clujului ca si potentiala Capitala culturala europeana a lui 2021, cred ca, daca intr-adevar s-a dorit asta, se mai putea lucra la aspect (mi-ar fi placut, de exemplu – dar cine-s eu de fapt?, sa regasesc ceva de genul ‘da-mi o imagine pentru care sa merite sa ajung acolo’). Totusi, daca stai sa te gandesti, s-ar putea ca repetarea obsesiva a alaturarii Hollywood – Cluj sa starneasca in mintile strainilor dorinta de a vedea ce-o fi si cu treaba asta, ce-o fi cu mirajul din tara lui Dracula.

Una peste alta si fara suparare, filmul nu e memorabil, e doar dragutel si devine dragut de-a dreptul daca ne gandim ca e ‘de-al nostru’, motiv pentru care ne facem ca nu observam cate unele, cate altele. Dar oricum ar fi, eu zic asa, merita sa mergeti sa-l vedeti! E o experienta. Iar cei ce se incumeta sa faca filme, altele decat cele innegurate despre vremuri comuniste, neputinta depasirii propriei conditii si numaratori inverse, merita aplaudati!

P.S: stiu ca as fi putut sa tac si de data asta (ca doar stim cum a devenit aspirina un medicament foarte apreciat), dar daca pe deoparte sunt de acord ca ‘patriotismul’ local poate fi si o chestie buna si ca merita uneori sa ne laudam singuri, ca altii o vor face prea putin, mai cred cu tarie ca una din chestiile care ne ajuta sa devenim mai buni si mai competitivi e feedbackul asertiv al celor ce tin la noi. Sa dea Dumnezeu sa fie asta doar pererea unui neavenit! Acestea fiind zise, domnilor, loviti in pianist!

One Comment

on “cura de ‘Usturoi’ si imperfectiunile cuceritoare
One Comment on “cura de ‘Usturoi’ si imperfectiunile cuceritoare
  1. Pingback: cura de usturoi si imperfectiunile cuceritoare | Fabrica de nimicuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>