departe, departe sau drumul spre toamna – Ghermanesti

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebati cum o fi sa stai intr-o casuta aflata pe o spinare aproape inaccesibila de munte? Nu vi s-a intamplat sa va intrebati oare cine-i temerarul care si-a construit-o acolo si ce-o fi avut el in cap de-a fugit asa de lume, de unde isi ia apa si cam cat de des vede el chip de om prin zona? Stiti voi, una din acele casute fata de care ai sentimentul ca in ea iarna s-ar putea petrece scenele unui film de groaza, iar vara te doare ceafa doar uitandu-te in directia ei.

Ei bine, de vreo doua weekenduri am avut eu ocazia sa ajung intr-un asemenea loc, undeva in Maguri-Racatau, mai exact la Ghermanesti, un loc care, daca figureaza pe harta, locatia exacta e doar teoretica, pentru ca, de fapt, e vorba de cateva case, semanate la intamplare pe multi kilometri patrati. Si aici am apucat drumul spre toamna anului asta. Am trait senzatia ca putem tine lisitea in palma sa ne-o picuram mai apoi in urechi si suflet. Nu eram decat noi, cerul si padurea, ba, stai, ca sambata a mai fost si ploaia, iar pana la cel mai apropiat vecin, pe care nu-i sigur ca il gaseai acasa, mancai un codru sanatos de paine. E o experienta foarte interesanta pentru ca de la a te simti stapan al lumii, pana la a crede ca esti ultimul supravietuitor al planetei sau la a vrea sa fii asta, iti vor trece prin minte multe ganduri. Singurul lucru pe care aproape nu il simti, e timpul, masurat cu rasarituri si apusuri. Si atat.

Am descoperit undeva, pierduta de lume, chiar si o scoala, unde ne-am intrebat cum or fi ajungand copiii si mai ales de ce a fost facuta la asa distanta de orice asezare. Dar ne-am dat seama ca nu-i parasita dupa decupajele din ferestre care nu apucasera sa se decoloreze. Adica acolo exista cativa copii care buchisesc litere si invata aritmetica. Sa dea Dumnezeu sa-i ajute! SI daca tot am dat peste locul asta, ne-am propus sa ajungem in iarna acolo (inca nu stim cum) sa le ducem niste carti, rechizite si alte trebuincioase (ce ziceti, ne ajutati?).

Am cules ciuperci (si inca suntem vii) pe care le-am gatit tot atunci si maciese, ne-am promis sa dormim in sura (dar frigul din noapte nu era tocmai o companie placuta), ne-am bucurat de toamna, de spalatul la izvor, de o portie uriasa de clatite cu silvoita, de labirinturile innebunitoare croite de carii prin trunchiuri, de scrasnetul lemnului in soba si de o gramada de alte lucruri simple. Iar la primvara, cand or aparea si ciresele, mergem sa ne intindem hamacele si sa uitam din nou de lume.

Si da, e cam greu de ajuns (peripetiile cu indicatiile legate de traseu si cele cu masina si statul in noapte in asteptarea cuiva din Cluj care sa ne aduca acasa nu le mai povestim), pe drumuri de munte, pline de pietroaie, dar zau daca am mai trait in ultimii ani asa o stare de rupere de lume si de bine. Iar pozele noastre tocmai asta vor sa va spuna:

3 Comments

on “departe, departe sau drumul spre toamna – Ghermanesti
3 Comments on “departe, departe sau drumul spre toamna – Ghermanesti
  1. Pingback: chirandulaje de weekend – Ghermanesti | Fabrica de nimicuri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>