cu ochiul critic prin urbe (12)

dscn3744Nu intentionam sa imi pun ochiul critic in functiune, dar uite ca, dupa o saptamana de plimbari prin urbe, uneori abia mai reusesc, cu ceva efort, sa-mi pastrez starea de bine capatata cu greu in vacanta. Asadar, ce-a mai vazut ochiul meu:

1. Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine nu-i ceva neasteptat ca, o data cu inceperea anului scolar, exista ore, mai ales dimineata, cand strazile se umplu pana la refuz de masini cu parinti si copii. Intre 7:45 si 08:00, daca nu cumva mergi contra curentului (daca mai exista asa ceva), ar fi bine sa-ti iei un rebus sau cipca pentru ca vei sta la cozi nesfarsite. Dar, dupa cum spuneam, nu asta e surpriza. Eu ma gandesc asa, ca daca treaba tocmai relatata se vede cu ochiul liber si e o realitate a orasului de ani buni, nu inteleg cum a putut ea scapa primariei care, desi a inceput lucrarile de reabilitate a unor drumuri de prin oras mai la inceputul verii, inca n-a reusit sa termine mai nimic. Ca sa exemplific: mergeam de obicei spre birou pe Calea Turzii si cred ca stiti ce nebunie e acolo dimineata. Ei bine, pe langa nebunia traditionala, acum s-au mai adaugat 12473 gropi si santuri cu adancimi apreciabile (vezi cel de la varful strazii Vulcan), 475 marcaje care te muta de pe o banda pe alta cand ti-e lumea mai draga, utilaje si muncitori care iti taie calea din senin, fara semnalizare de orice fel si un numar ridicat de guri de canal in relief, excelente pentru un slalom de dimineata. Sigur, pot alege un alt traseu pe care sa nu-mi clantane dintii ca o proteza prost pusa, ca doar n-am lipsit la cursul de sfaturi pentru a deveni creativ. Si aleg, fie unul care ma duce prin cartiere cu care, in mod normal nu prea am de-a face, fie un altul cu 4 kilometri de masini bara la bara, fie unul prin Faget, cu vreo 5 kilometri mai lung, ca doar benzina imi curge la robinetul de acasa si nimic nu-i mai placut decat sa pleci cu o ora inainte la birou si sa admiri frumusetile naturii dis de dimineata.

2. Si daca tot o iau spre Faget, constat ca edilii si-au desavarsit lucrarea constand in borduri-insule (sau cum le-o fi chemand) in mijlocul Caii Turzii. Nu stiu cine a facut analiza de caz, cui apartine ideea brilianta si cine sunt cei ce au de castigat din aceasta initiativa, dar as face un mic pariu pe numarul de accidente ce se vor petrece tocmai din cauza acestor insule. Iar daca pana acum traficul in jos pe artera asta se mai decongestiona ocazional atunci cand cei ce cunosteau zona mai virau pe strazi laterale pentru a ocoli ambuteiajele, de acum incolo vom merge cuminti, incolonati, fara putinta de scapare. Buuuuna treaba!

3. Faptul ca un restaurant are specific japonez nu inseamna ca isi poate permite sa faca portiile oricat de mici, la preturi nesimtit de mari, avand in plus si un gust cel putin ciudat. Asta daca nu cumva restaurantul se afla in Tokyo, cel mai scump oras din lume, dar noi azi vorbim de Nobori, care pentru noi e cel din Cluj. Asadar zicem un ‘nu’ hotarat cateringului de la ei. De fapt, daca ma gandesc bine, inca n-am gasit restaurantul care la home delivery (in cazul de fata office delivery) sa ofere aceeasi calitate. Si daca pana in urma cu un an ma bazam exclusiv pe colegul de apartament la capitolul gatit, dupa un an de vizitat la pranz cvasi-zilnic food-courtul, am luat decizia, epocala de altfel, ca ma apuc de invartit la cratita. Urati-mi succes!

4. Intotdeauna Motilor si Memorandumului mi s-au parut cumva niste strazi tare gri, pe care o iei per pedes doar daca n-ai alternativa, asta in pofida catorva cladiri a caror frumusete e cam decrepita. Oare nu exista vreo solutie care sa le dea ceva mai multa lumina? Eu stiu? O renovare a fatadelor si o culoare mai calda, niste copacei din loc in loc sau plante cataratoare, niste stalpi de iluminat mai altfel sau, ma rog, trotuare colorate? Creativi clujeni, pe voi chiar nu va deranjeaza sau chiar nu va vine nici o idee?

5. Pana acum vreo doi ani cand am pornit noi un mini-serial despre graffiti-urile Clujului, nu multa lume le baga in seama. De la o vreme insa, cele ramase au parte de o atentie deosebita, existand chiar oameni care isi exprima parerea asupra calitatii lor artistice si intelesurilor ascunse pe care le-ar avea. Ne bucura cand lansam curente. Ceea ce ar fi frumos, zicem noi, nu e atat publicitatea pentru cele existente, cat mai ales daca ar fi sa existe o locatie speciala in care ‘artistii’ de gen sa se poata exprima. Fie ea si un cartier de blocuri cenusii (dupa modelul parizian sau madrilen).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>