Unde sa nu mananci/bei daca te apuca foamea/setea in Parcul Mare – Terasa Chios – review

chios
Inainte de vacanta, gasca s-a intalnit sa puna la cale plecarea si sa organizeze nebunia pentru urmatoarele cateva saptamani, ca, dupa cum se stie, nu-i asa usor sa pleci in vacanta in grup extins in care fiecare e cu independenta lui :). Si ca sa intram in atmosfera cu apa, soare si imbinari coloristice de alb si albastru, nu ne-am gasit loc mai bun decat terasa Chios despre care o sa va povestesc in cele ce urmeaza, loc de povesti prelungite pe vreme studentiei subsemnatei.

Dupa ce ne-am instalat, cu greu si insistente, pentru ca a muta mesele asa incat sa incapem cu totii parea o chestie de neconceput pentru personalul localului, chestie care ar fi stricat iremediabil feng-shiu-ul locului, ne-am bucurat ca guristii care urlau in microfoane in urma cu ceva vreme disparusera fara urma, iar locul parea linistit. Am primit dupa vreo jumatate de ora si 3 meniuri, pentru 9 oameni, pe motiv ca trebuie sa mai ramana si pentru celelalte mese (ocupate vreo 3 din peste 50), asa incat unii ne-am comandat berea fara se ajungem sa ne uitam atent la preturi. Am apucat sa constatam insa ca ospatarii erau la fel de inghesuiti la minte si nepasatori ca si cei pe care ii stiam din trecut.

Sigur ca la un moment dat ni s-a facut si foame si, obisnuiti cu vremurile de demult, cand pe aceeasi terasa portia de mititei avea varf si era greu de dovedit de cateva persoane, am comandat doua platouri. Greseala noastra, sarmani nestiutori de limba romana, pentru ca, doamne iarta-ma, platou, zice dexonline, este doar ‘Farfurie sau tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri.’, termenul nereferindu-se nicidecum la cantitatea de alimente servita. Chiar aveam mustrari de constiinta ca va fi prea mult si vom fi nevoiti sa suplimentam si cantitatea de alcool, cand ospatarul a aparut zambind sagalnic cu numitele platouri pe care tronau, pe fiecare in parte, urmatoarele: 3 bucati mici mici (sic!), 1 bucatica carnacior, 1 ceapa mare la gratar, cam un varf de lingurita de mustar si tot atat ketschup in doua boluri si, bineinteles, una bucata frunza de salata. Desigur, vina ne-a apartinut, nu estimasem corect gramajul din meniu si nici nu se asteptam ca in acel gramaj sa fie inclusa si greutatea bolurilor. Dificil sa te hotarasti in aceste conditii daca preferi o foaie de ceapa sau frunza de salata, caci pe mititei a fost bataie.

Mirati peste poate de toate acestea, revoltati, vezi bine si cu foamea abia starnita, am decis sa migram spre taramuri mai calde, a se citi Euphoria, nu inainte de a ne primi nota. Si cum suntem oameni de calitate, nota a fost mare, sarind undeva peste 500 de lei, caci stiti vorba cu obrazul subtire cu cheltuiala se tine.

Asadar, daca pe vremea studentiei noastre Chiosul era unul din locurile de ‘pierzanie’, nu tocmai curat, dar cel putin ieftin, in care iti intalneai prietenii de pe la alte facultati, astazi nu mai e nici macar ieftin. Aceeasi nesimtire, spoita. Nimic mai mult. Voi mai astepta o vreme buna pana sa mai ajung in zona. Si, ca sa nu lasam urma de indoiala, suntem 9 oameni care dam veto locului. O chestie cu potential, facuta aiurea.

Si daca-i top, top sa fie, deci notam:
localizare: 3 pietre de caldaram pentru ca lumea iese ca la urs in Parcul Mare in weekend, deci vad este.
ambianta/atmosfera/anturaj: 1-2 pamatufuri. 2 doar in cazul in care ne gandim ca e langa lac, la umbra salciilor, dar sa nu uitam ca notam locul, nu parcul. O curatenie relativa, oameni putini, dintre care multi parasesc locul la scurt timp de la sosire. Spoiala albastra data peste vechile grinzi de lemn si cearceafurile albe drapate vor sa fie ceva, dar din pacate nu sunt. Chelnerii sunt adormiti, impertinenti, intarziati si luati parca cu forta de la coada vacii. Platourile continand o sumedenie de nimic iti sunt aduse cu fast, dar sa nu uitam ca nu ne aflam nici pe departe la parizianul Epicure.
mancare:
cantitate si calitate: 1 masea si 1 papila. Portii minuscule si de-o banalitate chinuitoare. Chiar n-ar fi rau sa ne intre in cap ca nu orice ceapa la gratar e o delicatesa.
preturi: 4-5 portmonee. Uluitoare pentru ceea ce primesti in schimb. Adica, da, cum scrie o doamna pe tripadvisor, preturile sunt comparabile cu cele de la restaurante din centru, doar ceea ce primesti in schimb nu e comparabil.
toaleta: 2 jenice. Probabil pentru ca e proaspat renovata, baia nu duhneste, dar emana un miros promitator. In sensul ca are potential pentru a deveni curand putoare. Lichide diverse pe jos, hartie igienica lipsa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>