ca nuca-n perete

Candva, baietoasa fiind, jucam acolo fotbal cu colegii mei de clasa sau, de la geamul laboratorului de fizica, cand ajungeam sa ne incurcam in formule sau ne plictiseam de ele, un petec verde de iarba si tufe de trandafiri ne amintea ca o ora nu tine decat maxim 50 de minute si dupa aceea viata redevine frumoasa.

La intalnirea de x ani de la terminarea scolii, va dati seama ca unul din primele locuri unde ne-am dus sa facem poze a fost terenul de sport si gradina. Ba chiar, pe tocuri sau la costum si cu fete ceva mai serioase, cautam sa ne amintim cadrele in care ne imortalizasem si mingea pentru sutul la poarta. Da’ lasa ca nu-i buna atata nostalgie, traim in secolul schimbarii. La urmatoarea intalnire vom merge sa facem poze in clinica de ginecologie inaltata peste noapte in curtea Liceului de Informatica. Nu ca n-ar fi bine dotata sau de ajutor, nu stim si nici nu vom afla curand, dar amplasamentul ei ne pune o seama de intrebari si, in pofida ciudateniei situatiei si a nostalgiilor personale, ne starneste de fiecare data un zambet malitios.

1464032_1429552170606395_1073764815_n
Iar asta e doar prima poveste despre liceele clujene.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>