un loc linistit si fara nume din cartierul studentesc – review

pizzaslice
Mda, ‘pizza…’ veti spune. Nici eu nu sunt fan, dar din cand in cand mi se face dor. Asociez treaba asta cu anii studentiei, cu povestile de miez de noapte cu prietenii, cu timpurile cand mancai pe apucate si nu-ti prea pasa de tacamuri frumos aranjate si de chelneri cu morga. Si atunci habar n-am incotro sa ma indrept, caci in afara de Club Italia, nu ma prea atrag localurile de gen.

Nu stiu cum se numeste locul. Noi ii spunem ‘la a doua gaura’, desi, de fapt e a treia intrare pe Victor Babes cum cobori de la hotelul Central catre Piata Pacii. Am descoperit-o recent pentru ca s-a deschis de mai putin de o luna si , din strada, nu sare in ochi cu nimic, dar e o locanta nesperat de curata si ingrijita daca stai sa te gandesti ca se afla in … cartierul studentesc. Au, dupa mine, unele din cele mai bune pizze din oras (demult n-am mai mancat o quattro formaggi atat de buna, dar recunosc ca eram rupta de foame) cu sosuri proaspat preparate, salate pe alese (Pescarra e o combinatie pe cat de interesanta, pe atat de apetisanta), sandwich-uri uriase si niste prajituri la care am rezistat cu greu si numai pentru ca imi aparea mereu in minte imaginea partenerului de viata spunandu-mi ca n-am voie. Iar preturile sunt chiar rezonabile.

Daca stai sa te gandesti ca eram noua oameni la masa, timpul de asteptare de o jumatate de ora mi s-a parut si el acceptabil. Ospatarul, usor timid si putin incurcat de verva noastra, s-a straduit din greu sa ne faca fata, dar s-a descurcat cu brio.

Poate ca designul interior e putin cam auster, dar ceva imi spune ca locul se va imbogati cu decoruri pe masura trecerii timpului. Deocamdata , e linistit si primitor si la cele cateva mese chiar te poti simti ca intre prieteni.

Cu toate astea, deschiderea locului la inceputul vacantei studentesti, mie una nu mi se pare foarte inspirata, dar imi da incredere ca proprietarii nu-s neaparat innebuniti dupa succesul si imbogatirea rapide.

Asa incat, daca e sa notam, spunem despre locatia fara nume urmatoarele:
localizare: vreo 3 pietre de caldaram pentru ca e in zona centrala, aproape de studenti. Asta poate fi si un dezavantaj, concurenta fiind acerba si sansele degradarii crescand exponential. Nu vrem sa spunem ca nu avem incredere in tinerimea romana si in bunul ei simt.
ambianta/atmosfera/anturaj: 2.5 pamatufuri. alb, curat si linistit. Dar, dupa cum spuneam, cam auster. Lipseste ceva care sa te invioreze sau sa te scoata putin din tumultul de afara.
mancare:
cantitate si calitate: 3 masele si 3 papil3. Portiile sunt pe saturata, mai mult decat poti duce, chiar (si, credeti-ma, sunt gurmanda) si au ceva altfel decat mai gasesti prin urbe.
preturi: 2 portmonee. Poate mai gasesti pizza la 15 lei si salata la 20 in orasul asta, dar aici nu regreti nimic si mai iei si un pachetel acasa.
toaleta: 3 jenice. Poate si pentru ca abia au deschis, toaletele stralucesc. Nu sunt cele mai feng shui pe care le-am vazut, dar cu siguranta n-am simtit nevoia sa ies neintarziat de acolo si sa inchid ochii intre timp.

Una peste alta, cat inca e nou, daca aveti chef de o iesire intre prieteni fara pretentii, locul asta fara nume poate fi o idee. Asteptam sa vedem daca pana saptamana viitoare cand vom ajunge din nou in zona locanta va primi un nume.

2 Comments

on “un loc linistit si fara nume din cartierul studentesc – review
2 Comments on “un loc linistit si fara nume din cartierul studentesc – review

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>