in vizita la rembrandt, polke si la licurici

Contrar obiceiului impamantenit de ani buni care spune ca vara eu evadez, fie si numai pentru cateva ore pe undeva, prin ceva pestera, padure, poiana sau varf de munte, iata-ma sechestrata in oras, pe motive intemeiate, pentru inca cateva weekenduri de acum incolo, ceea ce, recunosc, mai ales acum, ma cam frustreaza. Asa incat ma aflu in cautarea unor happeninguri care sa ma scoata din rutina.

Ce-am gasit pentru sfarsitul acesta de saptamana? Pe langa doua fabuloase examene (va tot amenint c-am sa va povestesc despre chestia asta, dar uite ca mai aveti doar o saptamana pana sa o pot face), am ajuns pe la muzee: unul, cel Etnografic, unde am vazut Rembrandt si chiar nu am cunostintele necesare sa comentez cele vazute asa cum mi-as dori, iar cel de-al doilea, cel de Arta, unde l-am ‘reintalnit’ pe Sigmar Polke, despre care, in urma cu vreo 10 ani, aflata intr-un grup de artisti, aflam ca poate fi comparat cu Roy Liechtenstein. Expozitiile astea doua mai sunt deschise doar saptamana asta, asa ca, daca va bate un gand, nu le ratati.

Tot ieri, mai pe inserat, dupa un popas la Francesca, pe langa care nu pot trece niciodata fara sa iau macar o firimitura din prajiturile alea buuuuune-buuuune, aproape ca ale bunicii mele, am strapus curajos palcurile compacte de oameni galagiosi, entuziasti si inarmati pana in dinti cu toate formele posibile si imposibile de aparate foto si am ajuns si la Festivalul Luminii. Cum n-am mai participat la eveniment de pe vremea in care se tinea in Parcul Babes, adica nici nu mai stiu de cand, n-as putea face o comparatie cu ce s-a intamplat anul trecut, dar efortul organizatorilor mi s-a parut urias si impresionant. Si cum inca sunt in sesiune, zau de nu mi-a venit si mie sa aprind o lumanare, asa, de control, sa fie, poate ajuta!

Obsesiv-compulsiva in devenire, mi-a fost totusi imposibil sa numar lampioanele albe sau colorate. Recunosc insa ca ma asteptam sa vad ceva mai multe … constructii mai altfel inundate de lumina, cu alte cuvinte sa raman impresionata nu de numar, ci de o idee. Cine stie, poate la anul. Si poate tot la anul, am putea umple lacul de lumina. Pana atunci, prin lentila sapunierei mele modeste, cam asta am reusit sa vad:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>