Eclipse – un restaurant in penumbra – review

Intamplarea a facut ca in acest weekend sa fiu prinsa intr-un curs in timpul caruia am avut la dispozitie doar o jumatate de ora pentru pauza de masa. Desi in zona Hasdeu teoretic optiunile erau numeroase, nici una nu imi permitea sa ma incadrez in timpul pe care il aveam alocat, deci am plecat la intamplare in cautarea unei alimentare. N-am gasit nimic deschis sambata la pranz, asa incat, in disperare de cauza, am intrat pe Napoca, la Eclipse. Nu ma simtisem niciodata pana acum tentata sa imi iau pranzul sau cina acolo, neoanele albastre si roz dinauntru pe care le vedeam aprinse uneori pe inserat in interiorul locantei neinspirandu-mi nici un fel de incredere si nimic bun in general.

Asadar, la indemnul unei colege, am intrat de aceasta data si am constatat ca avusesem dreptate cu presupunerile mele. Peretii cacanii nu iti starnesc apetitul cine stie ce, iar locul iti inspira austeritate, desi mobilierul, luat individual nu e nici de proasta calitate si nici teribil de urat. E doar neimbietor. Ne-am asigurat ca bucatarul poate sa ne faca … fata in timpul pe care il mai aveam si am deschis meniul in ideea de a alege. Ei bine, daca iti doresti o masa fara pretentii, gasesti tot ce ai nevoie: sandwich cald cu denumire pompoasa, paste de cateva soiuri, salate. Nimic deosebit, dar, sa spunem, un ansamblu destul de variat, la preturi nu tocmai mici: o masa pentru 4 persoane, pe la 140 de lei.

Ce am detestat de-a dreptul a fost bucata mare de plastic din mijlocul unuia din sandwich-uri si lungimea apreciabila a pastailor de fasole din garnitura. Servetelele de hartie lipsesc, dar am putea spune ca e high-class sa ai naproane. Mai nasol e ca daca te tii de chestii snoabe, ar fi bine sa duci treaba pana la capat si sa nu oferi acelasi bol de sos pentru doua persoane. S-ar putea sa nu aprecieze sa isi uneasca linguritele.

Ceea ce am apreciat cu adevarat a fost servirea, chelnerul nostru facand eforturi vizibile sa se incadreze in timpul solicitat, sa se intereseze de cum ne simtim sau de cum am apreciat masa. In plus, am apreciat gestul de a nu lua in calcul la nota de plata sandwich-ul plastizat, ceea ce a fost intr-adevar neasteptat.
Si pentru ca am fost si am vazut, notam:
localizare: pai vreo 3 pietre de caldaram, ca e aproape de centru, dar loc de parcare nu gasesti in zona nici cu slujbe, desi ei se lauda cu unul in apropiere. Sa nu exageram. Iar zgomotul din strada te urmareste si la masa, indiferent de muzica din fundal.
ambianta/atmosfera/anturaj: 2 pamatufuri. Ziua – cacaniu. Iar seara e roz cu bleu. Foarte ciudat si nicidecum primitor. Chelnerul insa, al carui nume imi scapa, isi merita cu prisosinta slujba. Cine stie, poate gaseste totusi una mai buna.
mancare:
cantitate si calitate: 3 masele si 1 papila. Portiile sunt mari, dar cumva n-au nici un gust. Si nu-ti ofera nimic deosebit. Nimic pentru care sa merite sa mergi acolo. Dar e drept ca n-am incercat tot ce era prin meniu. Cine stie, poate platoul de fructe de mare ar merita pentru ca in poze arata bine.
preturi: 3 portmonee. De banii astia manaci pe saturate dupa colt, la 360 sau la Wok’n’Roll. Dar poate nu atat de repede. Unele chestii insa nu sar calul.
toaleta: habar n-avem, ca n-am mai ajuns. Dar zau, mai conteaza? Doar n-o sa mergeti acolo doar pentru ca nu gasiti o toaleta publica prin zona?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>