hostezenii – gradinarii de poveste ai Clujului si gradinile lor minunate

zarzav
Primele mele amintiri despre hostezeni le am din copilarie cand, vis-à-vis de casa bunicilor, era o gradina uriasa, imprejmuita cu un gard de lemn care statea sa cada, dar cu poarta semeata cu un mic acoperis, gradina in care noi, pustani de cativa ani, fete si baieti, saream gardul pe inserat si ‘furam’ rosii si morcovi. Parca-parca erau mai bune decat cele de acasa. Cand Jancsi baci, proprietarul terenului, trecea pe acolo, ne mustra bland pe sub mustata lui tunsa ca la carte, dupa care ne lua la o plimbare cu caruta. Sa va imaginati ca toate acestea se intamplau pe la 1980 si ceva, la mai putin de jumatate de ceas de mers pe jos de buricul targului, adica undeva in cartierul Gheorgheni, actualmente o zona rezidentiala la mare cautare.

Mai erau apoi, pe strazile principale din zona, pe Gheorgheni (actualul Brancusi) sau pe Albini, batranei cu palmele muncite, tanti Kassai sau familia Papp de exemplu, care vindeau in poarta zarzavaturi, iar la varsta mea de atunci eram fascinata de prezenta lor oarecum inedita pentru mine.

Incet-incet, oamenii acestia au disparut din peisaj si vile impozante au luat locul casutelor lor micute si ingrijite.

Cand am mai crescut, am aflat si povestea destul de trista a acestor oameni. Au fost gradinarii aproape legendari ai Clujului, numiti uneori si studentii in morcovi, luandu-si foarte in serios rolul de furnizori de zarzavaturi proaspete , muraturi si poate chiar si lapte din propria gospodarie pentru ‘domnii din Orasul de Jos’. Dupa unii, numele le vine de la ‘hoch stadt’, termen nemtesc denumind Orasul de Sus, caci gradinile le aveau pe dealurile ce imprejmuiesc urbea, iar dupa altii, de la ‘hoffstadt’, denumire tot germana a suburbiilor (in ceea ce priveste a doua denumire, am dubiile mele).

Desi au reusit sa isi continue modul de viata traditional ani buni in vremea comunismului, totusi, pe la mijlocul anilor 80 au inceput sa se stinga, atunci cand blocurile si zonele industriale le-au inghitit fara drept de apel agoniseala si proprietatile.

Celor ce isi doresc sa afle mai multe despre aceste personaje de legenda ale urbei de pe Somes, le spunem ca exista un muzeu al comunitatii, amenajat in turnul din dreapta al Bisericii Reformate din Orasul de Jos, adica vis-a-vis de Regionala CFR, biserica insasi fiind construita de ei in secolul al XIX-lea, in stil neoclasic, sora mai mica a celei din Debrecen, totusi cea mai mare de gen de la noi din tara. Noi n-am reusit sa vizitam muzeul, orarul lui, de la 12 la 2, taindu-ne de cele mai multe ori din fasa elanul. Cu toate acestea, e posibil sa aveti noroc si, daca insistati, sa dati peste oamenii potriviti care sa va ghideze in acest demers.

Oricum, un lucru e sigur: daca veti avea ocazia vreodata sa cumparati zarzavaturi hostezenesti, nu ezitati. Poate vor fi ceva mai scumpe, dar va asigur, au un gust aparte de care va veti aduce aminte!

NB: Cand vom gasi in arhiva noastra foto pozele cu cei de care va povesteam la inceput, promitem sa le postam.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>