POVESTI CU VRAJITOARE – 100 DE ZILE PENTRU O HARTA DE POVESTE (9)

bq51dadaa3
Nu neaparat in orice domeniu, dar in turism eu cred ca daca o poveste vinde, ea ar trebui folosita. Iar strazile Clujului sunt pline de asemenea istorii.

Vorbeam mai demult de Casuta calaului. Astazi a venit vremea sa va spun cateva vorbe despre vrajitoare si casuta lor.

E un imobil mic si straniu din apropierea catedralei greco-catolice din Piata Cipariu si sunt convinsa ca multa lume se intreaba cum de se mai tine in picioare. Sa fie crucea podului cea care ajuta? Sau albastrul electric al fatadei? Istoria, pe jumatate adevarata, pe jumatate legenda (nimeni nu mai stie exact) e veche si savuroasa si incepe in timpurile in care in orasul de pe Somes se ardeau oameni pe rug, iar osemintele lor erau cladite la vedere, spre invatatura orasenilor, in fata Turnului Croitorilor.

In Clujul secolului XVII, vanatorile de vrajitoare erau treaba frecventa, iar documentele vremii pomenesc despre procesele din 1698 sau 1712, unele indreptate impotriva unor oameni de vaza, baroana Szaniszlo, de pilda, cand doar proba apei ti-ar mai fi putut da o sansa de scapare. Daca ati vazut reportaje pe Discovery despre procedurile in materie ale englezilor, veti constata ca nici pe meleagurile noastre acestea nu erau diferite: ‘vinovatul’ era legat fedeles si, sub ochii multimii dornice de spectacol, era aruncat in cea mai apropiata apa (si nu vorbim aici de un lighean) din care, daca reusea sa iasa viu, nu insemna automat ca e nevinovat, soarta lui depinzand in mare masura de juramantul a 7 asesori sau de dorinta ‘publicului’. Daca nefericitul se ineca, asta se chema a fi dovada irefutabila a vinovatiei.

Nu se stie exact cand a fost construita casuta din Piata Cipariu, dar se pare ca acolo s-au instalat vrajitoarele la ceva vreme dupa ce clujenii au renuntat la asemenea pedepse crunte, iar locul a fost ales cu grija datorita energiilor lui acumulate in timp de la atatea vieti luate. O alta legenda spune ca, desi pe vremea comunismului intreaga zona urma sa fie demolata (mai tineti minte piata din locul blocului in care este astazi El Torro sau cofetaria de peste drum, din statia lui 7?), conducatorii locali de atunci se temeau atat de tare de blestemele vrajitoarelor despre care se spunea ca ar fi trait acolo, incat nu doar nu se inghesuiau sa aprobe reconfigurarea locului, dar evitau pana si trecerile ocazionale prin zona.

Astazi, pentru cei ce trec prin zona indiferenti, casuta pare destul de pasnica si afiseaza o cruce mare pe post de luminator al podului. Nimic inspaimantator. Dor praful din geamuri, culoarea ciudata a peretilor, jumatatea de acoperis albastra, zabrelele aspre si galbene de la ferestre si curtea alaturata in care pare-se ca s-au adunat toate nimicurile pamantului iti mai dau, eventual, un fior. Dar de ce n-am da si altora fiorul asta?

https://www.google.ro/maps/@46.767272,23.598809,3a,75y,143.45h,87.54t/data=!3m4!1e1!3m2!1sVo5F0yQr0poVr_CnrtIErw!2e0?hl=en

Pozele vor veni la ora la care ajungem pe la domiciliu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>