locuinta mea de vara e in … Jurassic Park

Pentru mine, vara nu e vara daca n-am vazut cu ochii mei marea, asa, sa ma asigur ca n-a secat, si daca nu mi-a intrat nitel nisip intre degete. Dar atunci cand am decis ca ‘locuinta mea de vara e la tara’, nu mi-am imaginat nici o secunda ca, de la fereastra dormitorului, cu foarte putin efort, voi avea vedere catre … mare, iar daca voi trece strada voi putea gasi scoici, melci si arici de mare.

Candva, nici n-as putea spune cu precizie cand, caci n-am fost tare la geografie vreodata, iar la istorie abia ma descurc, Clujul si imprejurimile acestuia se aflau pe fundul unei mari, asadar nu-i de mirare ca in zona veti gasi, pe undeva va asteptati mai putin (adica inclusiv pe Dealul Cetatuii), tot soiul de urme preistorice fosiliere uimitoare. Daca in oras, locurile acestea sunt mai greu de gasit, in afara lui le poti dibui cu usurinta daca ai informatia potrivita.

De exemplu, in Corusu, la probabil nici 8 kilometri de centrul urbei, la mica distanta de biserica noua, cum apuci drumul spre est, intr-o zona in care ai senzatia ca norii se odihnesc pe umerii verzi ai dealurilor, se arata ochiului pata de culoare a unui iaz alaturi de cea a campului de rapita de un galben electric, iar in fundal apar terasele-cariera (vreo 3 la numar). Ajuns aici, vei gasi mici grote, nise semicirculare si balconete in miniatura, sapate de apa (sau, daca preferi povestea sf, de extraterestri), fosile bine desenate de scoici, melci si animale vertebrate marine mici, dar si cuiburi de prigorii sapate in piatra sfaramicioasa sau ascunzatori pentru alte animale contemporane. Cu putina imaginatie, poti croi sute de povesti plecand de la toate acestea. Si zau daca nu te incearca uneori, mai ales cand mai gasesti in iarba inalta (rar, ca doar le-au cules predecesorii) sau vezi deasupra ta, undeva prinsa in deal, cate o piatra purtand pe ea evantaiul unei cochilii, o senzatie stranie ca te afli undeva, la confluenta timpurilor, cand ti se arata ce ai fost si ce vei fi.

Asa ca, daca te-a adus si pe tine la exasperare fosgaiala de weekend, maneaua si mizeria din Faget sau Hoia si ai chef de ceva nou si interesant la doi pasi de casa, da o fuga un deal mai incolo, in Corusu si Popesti. E tare frumos si liniste si mai-mai ca auzi undeva, in fundal, valurile. Si, mai mult de atat, padurea Baciului se intinde si aici. Asa ca cine stie de ce alte surprize mai poti avea parte. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>