istorie si istorii din Clujul medieval

Intentionam sa scriu despre altceva, dar zau nu ma lasa sufletul sa nu va povestesc pe unde am umblat astazi, la ceas de seara si cate si mai cate am auzit, cu atat mai mult cu cat a fost o adevarata placere sa stau sa-i ascult pe domnii Tudor Salagean, Vasile Lechintan, Lukacs Jozsef si alti cativa povestind istorie si istorioare (da, am scris bine) din Clujul medieval, adunati laolalta printr-o initiativa demna de lauda a Asociatiei Vechiul Cluj.

Sa incepem asadar cu inceputul. Evenimentul s-a petrecut in O’Beer Irish Pub, locatie relativ noua, pentru ca imi aduc aminte de vremurile in care treceam prin zona si vedeam atarnand in acelasi loc o firma veche si prafuita pe care scria mare ‘Bodega Jiul’ (cel putin vagile mele memorii asa imi soptesc, dar hai sa zicem ca nu-s 100% sigura). Beraria e simpatica si este foarte probabil sa mai trec pe acolo candva, pentru loisir, desi fresh-urile au un pret cam piparat, dar, dupa mine, nu-i totusi locul in care sa organizezi un asemenea eveniment. Zgomotul de fond venit fie de la barmanul care ba spala pahare, ba dezumfla sticle de plastic, ba prepara cafeaua, fie de la mesele la care isi beau licorile musafiri care n-au nici o legatura cu ce se petrece in jur nu-i cea mai placuta chestie posibila.

Dar sa revenim la oile noastre, adica la istoria si istoriile auzite. Vorbitorii s-au intrecut in a aduce fiecare aspecte care mai de care mai interesante, culese, in mare majoritate, din documentele vremii. Astfel am aflat ca pe la 1300, ceea ce urma sa devina Clujul de astazi, adica vreo 3 sate, de unde si vechea stema a orasului reprezentand 3 turnuri, emblema care poate fi gasita nu doar in biserica Sfantul Mihail, ci si pe cladirea Postei si pe cateva case vechi) era un patriarhat sasesc, de unde, cunoscandu-mi originile amestecate, am dedus ca, uite, nu-s la a cincea generatie incaltata, ci s-ar putea sa am o istorie mai veche (da, da, ma laud, ma laud). Vechea localitate, un oras bogat si infloritor in care nobilii nu intrau sa se stabileasca, se regaseste in vechile documente si sub denumirea de Respublica Claudiopolitana.

Am mai aflat o interesanta poveste de dragoste despre un trambitas roman si sotia unui anume Szabo Janos si altele despre piata Clujului din secolele XVI-XVII si despre socotitori, despre vechile familii maghiare si romane, despre carciuma in care, pe la 1600, se canta si se dantuia romaneste si ungureste, despre cele mai vechi cladiri din oras (biserica Calvaria – de fapt fundatia acesteia construita pe o locul unei vechi cetati de pamant, biserica Sfantul Mihail, aproape deloc studiata, actualul Muzeul de speologie – ca si cladire militara) si despre cele mai vechi vestigii gotice, despre manastirea benedictina din Manastur, singurul loc din oras in care, la 1600 se bea bere, despre capitelul roman descoperit in Piata Muzeului, despre actualul parc Caragiale, loc de intalnire al servitorilor (in special sicani) sau despre stalpul infamiei.

Pana sa apuc eu, din spate, sa intreb despre catacombele despre care se vorbeste atat sau despre istoria cimitirului Hajongard, mi-au luat-o altii inainte, dar important este ca am plecat de la eveniment cu un sac de lucruri noi pe care imi doresc sa am timp sa le ‘rumeg’ pe indelete, cu un ditamai mandria de a apartine acestui loc si cu dorinta de a-mi lasa si eu urma, timida deocamdata, in Clujul meu de poveste pe care il iubesc atat.

Una peste alta, mi-a placut! Mai vreau! Faina initiativa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>