pe plus si pe minus – cu ochiul critic prin urbe (9)

dscn3744
In urma cu cativa ani, ma ‘razboiam’ cu o prietena pe subiectul : care din noi cumpara cea mai buna paine. Da stiu, pueril, dar asta era tabloul relatiei noastre. Si ne-am tot infoiat noi, pana cand am aflat ca atat in Gheorgheni, cat si in Grigorescu exista cate o toneta apartinand aceluiasi producator, toneta de la care ne aprovizionam amandoua. Producatorul se numea Panemar si astazi cred ca nu prea mai are nevoie de prezentari. V-am vorbit despre ei si despre minunatele lor tarte cu fructe sau despre sandwich-urile proaspete si bune in cea mai mare parte a timpului. Imi place tare si atmosfera din magazinele lor si chiar imi pica bine cate un ceai, un croissant si muzica in surdina, la ceas de seara in compania prietenilor, in locatia de langa teatru. Au insa o mica problema (totusi generala) cu auzul angajatilor. In aproximativ 7 cazuri din 10, daca nu mai des) daca vei cere covrig bavarez cu sare, vei primi acelasi covrig bavarez, dar cu susan care ti se va raspandi pe birou, pe jos, in decolteu, etc. La inceput am spus ca nu e cine stie ce problema, apoi am crezut ca am eu o problema de dictie, deci m-am dus la cursuri, traind cu spaima ca n-am sa apuc sa mananc vreodata produsul dorit, mai apoi insa, cand am inceput sa articulez ca pentru surzi ‘C-U S-A-R-E’, de avea lumea din jur impresia ca am alte probleme, de data asta cu mansarda, n-am obtinut un rezultat mai bun. Mi-am mai trimis si colegii de birou sa imi aduca covrigul visat, dar n-au avut nici ei mai mult succes. Asa incat, ca sa fiu sigura, mai nou ma duc si arat cu degetul ce-mi doresc. Ceea ce ma cam enerveaza.

Ne place ca s-a mai deschis o sala de spectacole a Teatrului National, ArtClub-ul (fosta crasma). Am descoperit-o si noi pentru prima data vineri, tarziu, ce-I drept, la spectacolul Elenei Ivanca. Chiar e o idee buna sa valorifici un asemenea spatiu dupa model frantuzesc si sa il umpli cu oameni cunoscatori sau doar iubitori de cultura; pare-se, salita e mai mereu plina. Dar daca tot au amenajat-o, n-ar fi fost de luat in calcul si un geam antifonic sau o izolatie care sa imi permita sa nu aud claxoanele autobuzelor de afara? Si pentru noi, nefericitii care ne-am nascut cu picioare mai lungi, un spatiu decent intre scaune? Si un … hmmm… cum sa-i zic?… foaier (sic?) ceva mai … primitor?

Se intampla tot felul de evenimente in Cluj, ba saptamana cunoasterii creierului, ba voluntariat impreuna cu cei de la proiectul Tasuleasa, ba cursuri de autocunoastere, ba Festivalul Povestilor, ba discutiile publice de la beraria Ursus. Dupa cum vedeti, fiecare are de unde alege. Cu toate astea, atat de putina lume iese din cocon pentru a participa, incat uneori ma intreb ce ii ‘mana in lupta’ pe cei ce le organizeaza. Si ma mai intreb daca un mic si o bere pe post de protocol ar fi de ajutor. Pana la urma cred ca n-ar fi lipsit de interes sa se organizeze evenimentele pe net. Iar daca se gandeste cineva sa imi fure ideea asta, sa stiti ca i-am pus deja copyright.

Sambata cautam un loc la soare unde sa lenevim si sa mancam omeneste, un altul decat acasa, in gradina sau la Camino pe terasa, pentru ca acolo am tot fost si berea nu este in parametrii impusi de consortul din dotare. Si am avut inspiratia, nu tocmai fericita, sa ne uitam spre Cetatuie si sa ne aducem aminte ca n-am mai trecut de mult pe la Panoramic. Nu ne-a placut teribil niciodata mancare acolo, dar aveam chef cateodata de vazut lumea de la inaltime si de scrutat orizonturile. Asa incat am luat-o spre deal, morti de foame. Ajunsi la destinatie am constatat ca: locatia s-a mutat vreo 200 de metri mai la stanga, noua terasa nu are balustrada, asa incat nu mi-as duce copilul mai neastamparat acolo, afara sunt abia vreo 3 mese, iar locul iti lasa senzatia de neterminat si de provizoriu (nu ca ar fi terminat si definitiv). N-am stat, lipsea acel ceva ce te imbie sa ramai intr-un loc. Om mai merge catre toamna. Cine stie?

Marea noutate a saptamanii e ca … a venit primavara! Nu doar parcurile sunt incarcate de flori, ci si curtile oamenilor (e o placere teribila sa te plimbi seara pe stradute laturalnice prin cartiere si sa recunosti ba parfumul unui cires, ba cel al zambilelor). Asadar noi in weekend iesim. Voi?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>