picnic cu Darwin si niste extraterestri (lipsa la apel)

Daca sambata, la o ciorba de burta de pomina, in compania unor prieteni dragi, am impins discutiile filosofice care au durat pana tarziu in noapte, pana la originile omului si tot am lasat lucrurile nelamurite, perspectiva fiind ba religioasa, ba dusa catre science-fiction, duminica pe la orele pranzului (ca sa nu ma fac de ras mentionand ora la care am facut ochi), ne-am propus sa studiem problema care ne-a dat atatea batai de cap mai indeaproape, ne-am infofolit cum am putut mai bine si am plecat sa ne aflam originile.

Primul popas l-am facut la expozitia ‘Istoria speciei umane’ (sau cam asa ceva) de la Muzeul Zoologic, parte a proiectului ‘Descendenta’. Ca adulti nu zic ca va va da pe spate, dar cu siguranta daca aveti copii lor le va placea si, o data ajunsi acasa, le va starni apetitul de-a pune mana pe … tableta si de a cauta si altceva decat nivelul WOW la care au ramas. Ne-a luat cu ras infundat cand am vazut portretul lui homo heidelbergensis din care, sa zicem, la o adica am fi preferat sa ne tragem, asa cum ne-au amuzat si titlurile afiselor cu scene din viata stramosilor.

Am mai aflat si ca persoanele cu grupa de sange 0 se trag din amerindieni, de unde am inceput sa-mi pun intrebari cu privire la descendenta propriului tata pe care poate doar acum vreo 50 de ani l-ar fi incalzit ideea ca se trage din Winnetou. SI, in plus, am aflat ca Pestera cu oase se afla in drumul nostru spre Grecia, asa incat, la vara, sigur poposim si pe acolo. Una peste alta insa, am petrecut in muzeu vreun ceas nu tocmai inutil, cautand ‘the missing link’ pe care, evident, nu am gasit-o, dar asta nu ne mira, pentru ca noi nu ne gasim deseori nici cheile.

Si cum orgoliul personal si imaginea pe care ne-am format-o despre noi insine nu ne-a lasat sa ne multumim cu atat, pentru ca zau daca ma simt in vreun fel inrudita cu o negresa de acum cateva milioane de ani, Lucy pe numele ei, ne-am umplut buzunarele momeala, adica bomboane colorate, merisoare confiate si biscuiti si am plecat catre padurea Baciului sa verificam teoria posibilei noastre descendente extraterestre. Vremea se arata potrivita pentru un asemenea demers: frig si ceata, asa ca am luat-o la pas in cautarea Poienii Rotunde. Daca va asteptati acum sa va spunem ca i-am vazut pe verzi, va vom dezamagi. N-am vazut decat urmele lor si putem spune ca sunt o specie tare murdara… pe intreg drumul, pana in adancul padurii gasesti pet-uri si pungi de diverse soiuri, dar nici urma de posesori ai lor, de unde am dedus noi ca nu pot fi decat resturi de la picnicuri extraterestre.

Daca va ganditi sa ramaneti uimiti de formele fagilor din zona, va sfatuim sa dati intai un tur pe la cetatea dacica de la Blidaru. Dupa ce veti fi vazut acolo trunchiuri contorsionate (o intreaga menajerie care aproape iti vorbeste), veti intelege de ce copaci imbratisati sau in unghi de 45 de grade din Hoia nu ne mai impresioneaza intr-atat. Linistea nu-i atat de adanca pe cat o lauda unii si nici foarte mari sanse sa te pierzi nu ai, zicem noi. Dar asta nu va impiedica pe voi sa incercati, daca va doriti. Ceea ce insa ne-a intrigat, au fost cateva (vreo 10) triunghiuri de pamant ‘chele’ in mijlocul padurii, de pe care frunzele ramase de asta-toamna erau curatate sistematic, pana la ultima si al caror rost nu l-am inteles. Si ne-a mai surprins ca toata excursia noastra, pe care am estimat-o la vreo ora, a durat, de fapt, vreo 3-4.

Mie personal Padurea Baciului nu-mi place si nu ma simt niciodata atrasa de o drumetie in zona, dar o fac in fiecare an, ghidandu-ma dupa vorbele consortului care si de data asta mi-a adus aminte ca ‘daca noi nu vedem sau nu intelegem ce vedem, nu inseamna ca nu exista’. Si mai merg acolo pentru ca istorioarele prietenei mele, Emilia Luca, bioenergetician, despre toate cate se intampla in zona, sunt fascinante. Intr-o buna zi, promitem sa vi le povestim si voua. Merita!

Asadar, nu ne-am gasit originile, dar ne vom stradui sa le mai cautam. In schimb am petrecut o dupa-amiaza e duminica simpatica si zambitoare care, gri si inchisa la debut, nu prevestea nimic deosebit. Si pana la urma de asta avem cu totii nevoie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>