chipurile din spatele ferestrelor – exercitiu de imaginatie (1)

Pe vremea cand eram copila, unul din momentele cele mai amuzante din preajma Craciunului era plimbarea cu tata prin cartier, in timpul careia ‘vanam’ brazii din casele oamenilor si ne imaginam cum arata si ce se petrece in spatele geamurilor si perdelelor. Ne imaginam personaje, mirosuri, conversatii, scene, decoruri.

mi se intampla si azi sa ‘joc’ genul asta de joculet si inca n-am ajuns sa ma plictisesc de el. Asadar, haideti sa punem chipuri in spatele ferestrelor si balcoanelor pe care le vedem in jur.

In casa asta ma vad imbatranind, stand la umbra copacului din curte (un arbust de magnolie), pe o bancuta cu vopseaua usor scorojita, dar frumos arcuita, ascultand in surdina zgomotul orasului si cate un acord ratacit 10458161_319419594880812_3645765777276573983_n

Din spatele perdelelor, asezata atent pe bancheta bovindoului, priveste forfota pietei o domnisoara profesoara. E inca frumoasa si extrem de ingrijita, desi banii nu au dat-o niciodata afara din casa. E genul de personaj din romanele Ilenei Vulpescu, incarcat cumva de istoria catorva generatii si se simte bine asa. Probabil ii e dat sa imbatraneasca singura, dar asta nu o mai nelinisteste. Are o lume a ei, parfumata si linistita din care nu-si doreste sa evadeze.10484348_319419604880811_6363992179896658811_n

De la ferestrele lor cu forme ciudate de la etaj pandesc trecatorii 3 pusti, 2 fetite si un baietel. Numara lumea care se perinda pe strada in asteptarea tatalui lor, un obosit si mai niciodata pe acasa om de afaceri. Mama, o femeie vesela si cocheta altfel, se straduieste si ea sa isi pastreze rabdarea, dar mai iese uneori pe balcon ca si cum iesirile astea ar putea face ceva cu timpul si cu distantele. Croseteaza, uda florile, isi supravegheaza copii la lectii, dar de cele mai multe ori ceva ii lipseste. Isi dorise mult viata pe care o duce acum. Si uite ca are. Pacat doar ca n-a realizat la timp ca nu era decat o capcana.10502171_319419601547478_9106600648738050003_n

La ferestrele astea frantuzesti, luminand incaperea pana in cel mai indepartat ungher, cu siguranta sta un avocat. Batranul tantos, cu o pipa atarnata in coltul gurii si un tom prafuit sub brat (istoria Transilvaniei, as zice) ar avea chef de o poveste si mai mormaie din cand in cand in barba cuvinte intelese doar de el. Se straduieste cumva sa nu ii duca dorul nevestei, disparuta de ceva vreme. Ce vremuri frumoase si vesele. Ei ii placeau florile in timp ce pentru el nu erau decat niste chestii in plus. Azi le ingrijeste si el cum poate pentru ca sunt de la ea. Crede ca ar fi mandra ca, uite, inca sunt verzi si frumoase. Hmmm… nu stiu cum se face, dar pentru el ploua in fiecare zi. De-aia nici nu mai deschide de ceva vreme minunatie de ferestre.10460709_319419661547472_1739427793252415661_n

Iar aici? Aici stau fetele doctorului. La mansarda, cea mica viseaza sa fie, pe rand, ba o actrita faimoasa, ba un manechin, ba doamna aceea in rochie cu buline care bate ritmic caldaramul cu tocurile. Uite-o cat de frumoasa eeeeee! Mai jos, cele mari sunt, fiecare, la varsta propriilor bucurii citadine: isi pregatesc iesirile de weekend, isi impartasesc cate in luna si in stele. Totul pentru ele se schimba de la o zi la alta, lumea se misca, iar principiile sunt cam subrede, reflectate in oglinzi strambe si nimic din ce le-a fost pe plac astazi, nu are garantia supravietuirii pana maine, dar pana la urma totul e numai joc, asa incat de ce ar dainui?10516677_319419674880804_737347988686601305_n

Si asta nu e tot. Mai sunt atatea ferestre de vazut si de deschis in urbea asta. Ma insotiti si data viitoare?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>