de gustibus – prima intalnire cu nuka – review

nuca Dupa atata alergatura si efort, colectivul de oameni ai muncii de la ‘Clujului de poveste’ a gasit de cuviinta sa iasa putin in buricul targului la o agapa, sa mai puna tara la cale la un pahar de ‘ce-o fi sa fie’si sa mai vada cum se prezinta lumea zilele astea.

Asadar, duminica, la orele pranzului, ne-am prezentat in par pe ulita centrala si-am ales drept cuib o locanta relativ noua, care ni s-a parut ca ni se potriveste, ‘nuka’ pe numele ei. Cu nasurile lipite de vitrina, fotoliile ni s-au parut confortabile, cunoscuta fiind dorinta noastra de a gasi bistroul cu scaune comode, eclectismul locului nu era de lepadat (adica e noul trend in decoratiunile interioare ale crasmelor,nu?), iar mosoarele de ata colorate, randuite ostaseste pe rafturi, ne-au vorbit noua despre calmul unei dupa-amieze amuzante intre fete. Asa incat am dat buzna inauntru, puse pe fapte mari.

La vreo 15 minute (adica pret de 2 tigari) dupa ce ne-am gasit locul, am inceput sa ne simtim invizibile, caci nimeni nu s-a invrednicit sa se uite macar in directia noastra, desi am tusit mai mult sau mai putin discret, am fluturat din manute in toate directiile, am dat nervos din picior. Si parol daca nu eram imbracate cu hainele noastre de duminica. Eu aveam pana si fard pe pleoape, ceea ce este, va rog sa ma credeti, ‘rara avis’.

Am avut timp, ce-i drept, sa remarcam litografiile (daca chiar litografii or fi fost) agatate ici-colo, portalul gotic vechi din perete, ascuns intre spatele unei canapele si vitrina cu bere (dupa umila mea parere de informatician fara cultura artistica, ar fi meritat o soarta mai buna) si alte cateva decoratiuni interesante. N-am putut spune insa cu precizie ce lipsea. Caci sigur lipsea ceva. Poate, vorba bucatarului lenes, dintr-o cauza oarecare, nedepistata inca, locul nu e primitor si gata.

Cand am primit in sfarsit meniurile si ne-am facut alegerile, am avut surpriza sa aflam ca o seama din preparatele la care papilele noastre gustative ar fi tanjit, pofticioase, tocmai nu erau disponibile. Ma rog, ne-am adaptat si-am cerut pana la urma chestii apropiate. Doar nu era sa ne cramponam de atat lucru.

Dupa alte 15 minute ne-am primit bauturile. Si nu va imaginati c-am avut pretentia la cine stie ce cocktailuri sofisticate. Iar la ceva vreme dupa aceea, cat sa dezbatem de-a fir-a par evenimentele de peste weekend, ne-au venit si bucatele: 4 (sau 5) fasiute de carne de porc (nu ma pricep sa va spun daca a fost piept sau cotlet) cu dulceata si legume, cam sarate dupa gustul bucatarului nostru si paste cu bacon (denumit pompos ‘nu-stiu-ce’ de mangalita), cam (a se citit foarte) seci. Hmmmm, nicidecum ce ne asteptasem. Dar ce ti-e si cu asteptarile astea … Oricum, una peste alta, ne-a cam pierit cheful si am recunoscut in barba ca as fi putut veni cu o propunere mai … ospitaliera.

Asadar, notam:

localizare: pai, desigur, 5 pietre de caldaram (mai in centru nu se poate. Oare asta ar fi trebuit sa ne dea de gandit? Cred ca nu, ca uneori ajungem si pe la Corso si acolo ne place. )
ambianta/atmosfera/anturaj: 4 pamatufuri (curat, muzica in surdina si din playlistul Radio Guerilla, adica bunicica pentru urechile noastre. Privelistea merita, pentru ca daca nu razi de cate o piti pe tocuri impleticindu-se pe caldaram, admiri intrarea in biserica si turla si ai ocazia sa vezi detalii care, in goana cotidiana iti cam scapa. Chelnerita, unica – nu stim care a fost rolul stolului de baieti stransi in jurul barului – se descurca cum poate si cand vrea. Are ritmul ei, asa incat te adaptezi sau pleci.
mancare:
cantitate si calitate: 2 masele si 1 papila indecisa (portiile sunt potrivite, dar, cumva, n-au nici un gust. Adica gust au, da’ nu-i nici bun, nici rau. E nicicum, dar daca ti-e foame, merge). Meniul ar putea fi considerat suficient de variat, asta daca felurile cuprinse acolo ar fi si disponibile, iar bauturile, ei bine, nimic deosebit. Cel putin nu la preturile la care ne-am avantat noi.
preturi: 2 portmonee (nu ne plangem de suma. nici nu ne bucuram, dar esenta e ca nu ne plangem)
toaleta: 4 suluri de jenica. (curata si bine dotata, cu litografii :p. Nu tocmai usor aerisibila.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>