pe plus si pe minus (4) – cu ochiul critic prin urbe

– S-a deschis in Polus Salad Box. Bun, sanatos, variat, mult si, pe deasupra, nesperat de ieftin. Singurul inconvenient e ca acei tineri din spetele tejghelei, pusi acolo sa iti stea la dispozitie, se misca in reluare, iar buna lor dispozitie se reduce la o grimasa din categoria Droopy: ‘I’m happy’. Sunt curioasa cat vor rezista preturile.

– Nu pot descrie care-i senzatia pe care o primesti direct in fata atunci cand urci in sezonul cald intr-un mijloc de transport in comun, chiar si dimineata, exceptie facand, numai uneori, tramvaiele noi, poloneze, prea putine la numar insa. Pai de cum ai bagat putin nasul in incinta inchisa, ca la ce ai lasa aerul sa patrunda daca se face curent, nu conteaza ca afara sunt 40 de grade la umbra, te izbeste un iz de caine decedat candva in secolul trecut si invelit in covor nespalat si mucegait dintr-o casa parasita, iar lovitura de gratie ti-o da pensionarul, dorit hatru care, obosit dupa alergatura inutila prin piata, se sprijina, umed si unsuros de tine . Cea mai buna reclama posibil de plasat in asemenea vehicule ar fi una care sa scoata in evidenta intrebuintarile apei, iar cea mai buna campanie gratuita de intreprins pe durata verii ar fi cea de distribuit sapunuri gratuite. Ma gandesc serios daca n-am putea sa ne implicam in asa ceva. Credeti-ma, merita!

– Multumita lui Criticescu, am descoperit terasa cu priveliste de la Beyfin. Exceptand faptul ca, daca cumva doresti gheata in momentul in care chelnerita, mostenita probabil o data cu locul constructiei, se indreapta vijelios spre bucatarie, vei fi mustrat in public pentru indrazneala (citez oarecum din memorie: ‘Dumneata vrei gheata acuma, cand asteapta calda mancarea omului sa i-o duc la masa?’), locanta e chiar draguta, linistita si luminata placut seara, iar preturile sunt mai mult decat rezonabile daca nu iti doresti medalion de cerb. Si de fapt, chiar si atunci, pentru ca nu te poti astepta ca o asemenea delicatesa (zic si eu, ca n-am degustat asa ceva niciodata) sa nu iti scoata o suma de doua cifre din buzunar. De sus, kitschoasa fantana arteziana de la Catedrala e mult mai interesant si ai la o intindere de mana fantoma lui Avram Iancu (de la inaltimea aia o vezi in toata hodosenia ei. Si, pe bune, e urata rau), leii de pe Teatrul National si turlele bisericii bizantine, iar cele patru colturi ale Clujului noaptea se vad cu totul altfel. Asta ca sa nu va spun cat de interesant poate fi sa observi diverse cotloane nestiute din curtile interioare inconjuratoare.

Deci notam:

localizare: tot 4 pietre de caldaram (nu-i chiar in buricul urbei, dar nici departe. Important este ca poti avea ‘sub control’ cam toata suflarea centrala.)
ambianta/atmosfera/anturaj: 4 pamatufuri (curat, nici o pata pe fetele de masa, oameni linistiti, muzica in surdina. Privelistea merita toti banii. Chelnerii doar sunt mai … interesanti asa, dar, pana la urma, important e ca sunt plini de solicitudine si nu uita ca existi.)
mancare:
cantitate si calitate: 2 masele si 2 papile incantate (deocamdata se manaca multisor si bun). Treaba e ca meniul nu e cine stie cat de variat, iar bauturile sunt caldute, desi, pe vremea de afara, ai da orice sa gasesti macar un cub de gheata topit pe fundul vreunui pahar.
preturi: 2 portmonee (nu ne plangem. Nici macar aperolul nu sarea calul. Am fi dispusi sa platim nu mult, dar ceva mai mult pentru acea priveliste.)
toaleta: 3 suluri de jenica. (nu-i toaleta de la Boema, recunoastem. Dar e curata si dotata. E de bine!)

– gasca noastra numara uneori mai multi, alteori mai putini, dar, in medie, 7 oameni. Cand iesim undeva, ne place sa stam impreuna la povesti, ca doar asta e scopul intalnirilor noastre. Ne displace deci sa mergem in diverse locuri si, in cazul in care nu gasim mese suficient de incapatoare, sa fim pusi in postura de a pleca de acolo pentru ca nu ni se permite sa le unim cate doua, chiar daca nu-s infipte in beton si chiar daca ne si oferim sa facem noi treaba asta la venire si la plecare. Am intalnit in doua locuri deja chestia asta, la Chios, pe terasa cu ponton si la Boema si nu doar ca, dupa cum va spuneam, ne-a facut sa strambam din nas, dar nici nu i-am inteles rostul. Poate totusi e vorba de feng-shui si, recunoastem, nu ne prea pricepem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>